duminică, 12 iulie 2009

Pastel epic

Roz. Am reuşit şi eu să aleg aşa. Inima s-a convertit de la durere şi lamentare la putere şi dăruire. Aceasta este iubirea. Să te simţi implicat, să fii aşa, când escoriaţia de pe genunchiul copilului are în mine tot atât de multă sensibilitate cât în ochii Ei de mamă adevărată. Şi aş putea pune condiţia în propriul sânge să nu se mai amestece nimic sau să nu mai conteze. Dar asta o să doară. Şi ce dacă, atât timp cât nu e vina mea decât de a fi lăsat să se întâmple şi să rămână fără pedeapsă. Mă repet: Dumnezeu nu doarme, e mare şi mă iubeşte!

Arhivă blog

Despre mine

Fotografia mea
adevăr, transparenţă, virtute