Partea leului

Mă voi îndrăgosti mai puternic, tot de tine. Ca o măsură recidivată a timpului pierdut. Și, vreau abitir să găsesc o soluție... Chiar dacă nu va fi să fie personală, are o cauză oarecum firească în ordinea lucrurilor. Te rog să te gândești... și, nici o singură clipă să nu ne pară rău pentru vreo clipă!

Iar, fără măcar să știu, tu

Te caut, să pierd din vedere un timp, doar pentru că am vrut să te fumez adânc, cu fiecare fereastră deschisă din toate dormitoarele în urma noastră. Și te-am lăsat să pleci, fără numele meu, în speranța că poate cândva ți-l vei fi dorit, voi fi aflat, se va fi împlinit acest vis. Dar simt că poți fi rea printr-o singură, retorică-ntrebare: a câta oară? N-am voie să cred că mi-e dor. Știu, totuși, că doare cumplit. Acest preț pentru același sfânt. Și nu e cuvânt, nu e gest, nu e greșit. Cumva, același botez. Te stimez noțiune în gând, tensiune în suflet, sentiment în inimă, sau invers...

Dialog

Sărutmâna cu drag! Seară minunată îți doresc!

("Nu căuta răspunsuri imposibile! Mai bine schimbă-ţi întrebările.")

Sărutmâna cu drag! Seară minunată 

Pupici! Cu tine, nu vreau și, dacă aș vrea, nu aș putea fi altfel.

Bună seara, doamnă!

Îți doresc din plenitudinea sufletului, noapte minunată.

Sper că la voi, acolo unde ești, toate sunt bune.

Ar fi trebuit să te întreb asta în mod direct

Totuși nu am suficient curaj să consider că merit să știu...

Și absolut discret, doar ca o șoaptă sau ca o visare, se vrea aici sfârșitul zilei acesteia; e miezul nopții.

Îndreptățit, ca verb sau ca un fel de răspuns, probabil citind, la ziuă, tu, acestea, vei fi considerat că " și ce dacă, la fel ca sute-mii, a mai trecut încă un miez de noapte "

Dar, sincer, eu mă bucur -și chiar este prea puțin spus- în sinea mea sau rațiunea, dacă îmi este permis a pretinde că știu că, măcar de această dată, în mod sigur, nu îmi joacă feste

Rațiunea, spuneam, jubilează la sensul de echilibru al realității prin care, totuși mă lași să văd că primești mesajele de la mine

Dar mai ales, forța voinței prin care alegi să nu răspunzi, decât să mă cerți, așa cum, până și  eu gândesc sau, mai exact, așa cum eu m-am obișnuit să te aud că... mi-o merit...

Noapte bună!

Revelionul 2020

Aripa blândă a clipei de apă, s-a frânt și, precum coada șopârlei, în loc a crescut, sub liniștea nopții de sticlă, adâncul acestui destin, străin de mine și de timp. Se poate face o astfel de poveste. Din tot ce îmi mai pot permite, încă simt, pur și simplu , confort în spațiu și în vreme.