Avatar

Văzduh de toamnă, ca un delir al încercărilor mele. Puțin răgaz de împlinit în viața asta. O ispită cu aer permanent de goliciune. Și ochii ei pe mine mă dor de câte culori împrăștie în nori, în vânt, în libertate. Sunt mai departe cu fiecare formă și mai stingher în sine pentru noile mișcări din parcă prea adânc, sensul corupt al inocenței. Mi-e teamă să strig. Doar încă mă lupt cu umbrele mele. Să caut un cult, străin dar mut, fiindcă altă limbă n-ascult, ca să fiu totuși la început. Să vreau să mă mint. Chiar dacă aș face la fel, măcar n-ar mai fi prima dată. 

RECUPERARE

Legenda va începe din amintire. Cu amănuntul însemnului zodiacal. Cinci ani aveam la prima confruntare. La zece, îmi meritam coronița.  Clasa a șasea, olimpic la matematică. Clasa a zecea, prima dată ...arogant, cum zicea tata. Dar e mult! Cincisprezece ani sunt greu de gestionat. Dacă ar fi să se adune, voi fi bătrân la 65 de ani. Și relativ evident sunt fără glorie, fără soluție. Totuși, fără nici un fel de scuze, știu o altă variantă. Seamănă cu o amenințare dar nu e. Mai repede, disperare. Și totuși, nici asta! Poate teamă!? Nu a mea. Pentru că nu mă mai pot surprinde mizerii, nimicuri, iluzii. Deși aș vrea să fie vis, pare crud și e real!