Diamante

Bau! Tu dormi ca un copil cuminte. Eu te visez râzând cu toată gura. Din metal, din lemn și din piatră, tot păcatul meu se îmbată și cade frânt în iertare. Mă rog sau mă amăgesc pe mine însumi, că nu ne mai doare, pe nici unul din noi. Dar nu din greșeală, atât timp cât am vrut ceea ce am. Iar dacă tot e dat să fie mai mult, probabil pentru că merităm atât. Și TE IUBESC enorm, studenție!

ALEGEREA

Bine că știu. Din adâncul sufletului... Aproape că pot. Și nu din teamă. Dar măcar învăț să vreau. Să nu mă vezi, e o stare. Să nu te simt, ar fi un defect. Îmi vine greu să nu mă satur de tine. Sațietate este evoluția și, nici pe departe finalul poveștii. Apoi am început să cred. Pentru că, nu-i așa?, întâi a fost cuvântul! Departe de mine și gândul și scopul de a te convinge. Sunt onorat că ai putea să mă acuzi de asta. Însă chiar sunt curios dacă iți trece prin cap cu cât mai mult de atât sunt de periculos!