Pisica visului

Supleţe şi gingăşie. Merg aproape clandestin, pe burtă. Îmi e fantastic de teamă că s-ar putea să mă trezesc şi să constat că în fapt nu e real. Trebuie să nu uit, dar mai ales, să nu mai accept altceva. Şi numai pentru că am aflat doar de puţin peste un an de zile că se poate. Chiar dacă sau, tocmai pentru că la numărul de experienţe acumulate, pare totuşi destul de târziu. Suntem pe val, împreună şi, hai să păstrăm ritmul acesta! Mi te închin destin, iubirii acesteia!

TEXT

Din valuri, braţele tale desprind Şi cu pornire furibundă Le pictez ca într-un gând De înger sângerând Cu lacrimi fierbinţi, la doar o săptămână, De mers desculţ prin munţi Străini de mine şi de toţi Cei care, parcă vrând A mă scoate din minţi, Mai au încă nebunul curaj, Alergând în calea destinului nud, Să îmi desprindă creieri aburind Ca într-un hidos colaj De conformism şi-o jalnică Negare a propriei imagini în oglindă!

DEDICAŢIE

Şi dacă niciodată nu aş fi reuşit până acum să o fac, ar fi totuşi nedrept să pretind că nu ştiu dintotdeauna că scrisul acesta ar fi trebuit să ajungă neapărat la tine. Pentru că mi-e tare dor. Ca un copil pitit de frica răspunderii, ca un adult îngrozit de adevăr, ca un surd plictisit de sporovăiala celor din jur, ca un peşte prea mic spre a face semne din coadă că mă deranjează cumplit ţipătul tău lăuntric şi ca o persoană normală, ignorând statul la coadă, mă gândesc la cea care eşti, cu multă iubire! Abia apoi dacă mai reuşesc să îmi aduc aminte, cât de mult contează să răspunzi.

Sufletul poveştii

S-au apropiat de mine astrele. Pentru că eu nu am prea avut timp să privesc şi către ele. Din plinul de suflet al vieţii acesteia, ascult perspectiva unui status postîmplinire. Mă schimonosesc parcă într-o oglindă de amintiri ale profundei lupte de justificare. Am pierdut vremea în cazuistica argumentării. Deşi am fost pe val şi mai înainte, sensul nu a fost nici către ţărm, dar, din păcate, nici către larg. Doar premise ale unui adânc devastator. Şi nu se ştie dacă cineva ar fi putut să imagineze măcar, o astfel de dorinţă. Acum pare să fi devenit matematică.

Seara îndestulării

Dimineaţă vedeam din terasă, copacii acoperiţi de-o promoroacă albă şi groasă. Acum s-a aşternut o linişte frumoasă. Ca în poeme. Şi mi-e drag, atât de mult şi-atât de tare, lângă ea. Nici unul din noi nu pare să mai aibă ceva de adăugat la această stare. E totul, aici, aşa, în fiecare clipă. Fericirea ca o îndestulare dată să se întâmple, sa fie, trăită. 

Pastel

De sub stratul gros de ceaţă, mijind ochii ca de gheaţă, de sub chiciura beteagă, răzvrătind o zi întreagă, din lumină şi din iarnă, se croieşte către tine, dragostea fără cuvinte. Şi mi-e dor să opresc timpul, vreau nespus a crede clipa, când visez la anotimpul care nu va pierde mersul, nu va risipi din sensul binelui de-a fi tot bine şi-al iubirii de iubire!

Seară frumoasă

E simplu să fie atât de bine, în pântecul cald al liniştei dulci. Se întâmplă să gust din aroma de casă, primitoare şi de un pitoresc familiar. Şi poate dor să fie dar doar de ceea ce ar mai putea să se întâmple. Ca o nerăbdare, ca un presentiment de timp aflat într-o ascensiune clară Fericirea ca un fapt al timpului de acum şi pe mai departe. Iubesc, iubire!

Poem matinal

Îmi zguduie creierii, din rărunchi adormiţi,

Iluzia ternă că strivitul în dinţi

A tot ceea ce, ştiu bine, nu pot

Să înnghit, să adorm, să suport,

Mă calcă pe nervi!

În fapt îmi e dor să mai fiu liniştit,

Să cred, să acced către propriul meu mit,

În desfrâul benign al dorinţelor mele,

Pasiuni pătimaşe ale clipelor grele,

Uitate cândva, nu de mult, pe asfalt.

Şi vine la tine anotimpul copil,

Cu privirea în palme şi cu mersul umil

Să îţi ceară cumva socoteală

Pentru dâra prea rece dintr-o, încă zăpadă,

A tot ce se-aşterne.

Petrecerea în formă continuată

Să curgă fumul de grătare, din nări, din haine şi din aer. Abia atunci mă voi gândi la treburile serioase care stau să fie rezolvate în acest an. Chiar dacă nu îmi e egal să privesc soarele îngheţat prin fereastra balconului, pe iubită chicotind spre miezul zilei, cu somnul din ea şi din mine, sau să dansez, până la urmă, pe orice tip de ring, recunosc despre toate acestea că îmi sunt între cele mai dragi lucruri care îmi vin în minte. Şi valul se înalţă promiţător la început de an, măcar şi pentru că are pornirea potrivită a fiecărei clipe de fericire.