O carte cât un om

Autor în persoana unei doamne, de excepție. Pentru că am onoarea să trăiesc privilegiul contemporaneităţii  cu domnia sa. Sunt, acum, după lectură - şi voi reveni asupra noțiunii- de zeci de ori mai mult îndatorat cu mulțumiri pentru discretul gest constituit în scop al minunatei clipe de vizită; un dar de suflet. Cu gândul încă răvășit sub o suavă amprentă de indiscreţie, îmi definesc pornirea de a mă regăsi dar mai ales de a-l regăsi pe el, pentru fiecare figură de stil, în tainicul unghi al întregii perspective. Absolut întâmplător, pagina 111 are şi o greșeală de tipar. Recunosc sincer indignarea de a fi parcurs în primele pagini, ceea ce părea a fi o povestire pe scurt, în viziunea altcuiva. Însă subiectul în sine şi forma lui de prezentare, fraza poetică, structura robustă a genului bine nutrit, stârnind fără lacune, gândirea hămesită de un sistem coerent şi real de valori, m-au pironit câteva ore cu ochii pe filele, parcă ele însăle sustrase acțiunii din roman. Mi-e teamă să adaug dar simt că va urma ...