Acord parental

Dacă NICIODATĂ praful nu se va strânge pe sufletul meu, aceasta este pentru că, părinții mei au săvârșit PERFECȚIUNEA, în mine! Și nu e mândrie, fiindcă nu despre mine e vorba. Dacă perfecțiunea nu există, eu îmi asum să fi stricat intenția lor bună. Și totuși n-am să fac nici caz, nici culpă din clipele care plâng iubirea iubirilor mele. Își frământă palmele, își atinge tâmplele albe, vremea bună a veacului fărâmițat; la jumătate, de copii ajunși părinți; la sfert, de nepoți; trei sferturi de secol, TU mămucă! MULȚI ANI TRĂIASCĂ! 

Ca un făcut, încep să simt cum te întinerește bătrânețea noastră! Și vreau să cânt, să șoptesc sau să strig, dintr-un adânc de rădăcini cu nimb, să mă rog, să cerșesc și să plâng în semn de mulțumire pentru CEI 7 ANI DE-ACASĂ, pentru coloana vertebrală, pentru lipsa de sminteală, pentru poemul vieții plantat în ADN-ul meu. PERMANENT recunoscător și mult prea des un răsfățat al sorții, în nume propriu îmi doresc pentru tine TINEREȚE FĂRĂ BĂTRÂNEȚE ȘI VIAȚĂ FĂRĂ DE MOARTE.

Petală lină/ De lumină/ Cu vers și rimă/ În suflet se anină,/ Pe marginea mai ieri, străină/ A primăverii din grădină,/ De ziua mamei mele!