Premiere

Să nu îmi refuz răsăritul de duminică. Gândurile la patima dorinței. Și, drumul în viață. Sau, să îmi doresc o duminică senină, toată viața. Când am visat ce a durut, cum m-am trezit, unde am vrut. Apoi știam pederost cuantica din clipa care contează. Suprem să simt și tot atât de mult, plăcere! O definiție, până la urmă, simplă, pentru fericire!

Împlinirea rugăciunii

Și Dumnezeu acordă confirmare. Sufletul absolut de acord. Chiar dacă nu aici. Însăși firea s-a împăcat cu sinele materiei ...genetice. Iubesc așa cum e dat să se-ntâmple. Tiptil, urmăresc un destin despre care zece ani n-am avut curajul să știu. Și nu simt păcatul vinovăției. Poate din pură superficialitate, deși uneori eu însumi recunosc despre cât sunt de comod, mă ancorez la fiecare clipă, până când minutul devine creierului meu, veacuri întregi de imaginație. O știință repetitivă a religiei... dar neapărat cea în care ne-am născut fiecare, aceeași la nivel de moleculă, celulă, atom. Ființa grăbește sensul. Cum lumina contrazice întunericul. Și se blochează parcă într-o spirală controlată cuantic de soarta pigmentului rece, al picăturilor de ceară ce-au ars cu aproape un an în urmă,  la Înviere!