Sunt eu

Aproape de vise. Insomniac sau bântuit de gânduri de vinovăţie. De nicăieri la mine în casă şi în suflet. Şi nu voi ajunge niciodată aşa, oricât va mai vrea să rămână cu mine! Poate ieri mai mult decât azi, am sperat să găsească prin cel care sunt, calea spre bine. Dar a fost mai comod să aplice ignore! Probabil încă mult de acum o să îmi mai fie şi urât şi greu şi o să îmi pară şi nespus de rău. Totuşi nu pot fi altfel!

Se vrea îndurare

Din timpul căzut la picoarele tale, se vede până la mine secunda frivolă. Mă alinţi şi mi-e bine sau aşa crezi tu că se-ntâmplă. Eu încerc să mă-ntorc la starea de bine despre care n-am ştiut mai nimic niciodată. Mi-e urât să mint vremea că trece. Eşti ascunsă, iubire, dincolo de tot ce înseamnă minciună şi te rog mă ascultă, pentru că vreau să mă găseşti atunci când vei crede şi tu că poţi a te-ntoarce spre mine!

Gimnastică rituală

M-a-mpins păcatul, ieri, să cred că pot fi zmeu în carapacea mea de muscă. Acum simt asta mult prea greu şi nu uitarea, nu memoria îngustă mă ostoiesc să lăcrimez, ci pur şi simplu limba mea de lemn. Nu am cuvinte să acuz şi nici vreo scuză nu îmi vine-n minte. Sunt pe o margine de-obuz. Obrazul meu îmi e fierbinte, dar mâna rece cum nisipul fin al mlaştinilor nu de mult secate. Fiindcă iubesc păcătuind că ştiu cât merit asta!