duminică, 17 iulie 2016
Amor şi viață
Un câine încă mic, gras şi cuminte. Țiganul cu vioara. Iluzia unei aventuri. Şi pasul meu ascultă sufletul când tresaltă. Nu mă consider vinovat pentru asta, cu atât mai mult cu cât, sunt aici tocmai pentru că m-am respectat în interiorul unui sistem de valori bine definit şi, zic eu, veritabil. Fără prea multe răspunsuri pentru întrebări refuzate gestului de a fi formulate. Evident, împreună cu o prea bună părere de sine. Noaptea acestei aşteptări, sau şi mai bine, visul aşteptat al acestei nopți, mă ține treaz. Strigă în căşti o inimă îndrăgostită de tot ceea ce trăiesc şi merită asta!
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)
Arhivă blog
-
►
2015
(71)
- ► septembrie (7)
-
►
2014
(29)
- ► septembrie (5)
-
►
2013
(38)
- ► septembrie (1)
-
►
2012
(67)
- ► septembrie (5)
-
►
2011
(54)
- ► septembrie (3)
-
►
2009
(23)
- ► septembrie (1)
