Semeţ voi fi şi am fost încă de când iluzia că ştiu

Reverul timpului e ciufulit de spaima că ar putea probabil să mai rămână surd la vreme. Mi-e dor de tine toamnă. Zăpadă de poveste, aleile sărate, sub lacrima încinsă a zilelor cu soare. Eu te aştept cântare.

Sevrajul la justiţie sau vremea răfuielii

Mie personal şi, recunosc, asta nu am spus-o prea des, de foarte multe ori îmi e totuna. Indiferent ce se întâmplă, eu iau lucrurile ca pe un dat. Dacă ar fi să fiu puţin fariseu, aş spune că este puterea credinţei. Dar unele evenimente parcă trec peste marginea vasului în care se strânge şi la mine toleranţa. Poate nu gravitatea dă din supraplin ci pur şi simplu faptul că se aglomerează. Ar trebui să produc o supapă, o valvă, un gen de cale pentru refulare şi astfel să pot controla mai uşor.

M-au motivat prietenii şi după o noapte nedormită, dedicată documentării, am trimis 12 pagini de Apel. Motivarea fusese negativă dar a mers, adică erau convinşi că datorită firii mele împăciuitoare, generoase, chiar delăsătoare, nu voi face nimic. Au trecut patru zile de atunci.

Vinovăţia

Din performanţă parcă s-ar fi născut ispita. Ţin timpul prelins pe conturul istoriei ca pe o bucată de geam, încercând să mă apăr. De mine, dar mai ales de ceea ce îmi pare în jur o poveste frumoasă

Prea dimineaţă

Atât de târziu devenit deja foarte devreme. Mi-era şi lene să mai dorm. Şi gândul nu mă lasă. Sunt răvăşit de câte ştiu şi câte-mi sunt ascunse. Te voi iubi aproape orb, justiţiar sau monstru, tu echilibrul meu discret şi umbra ta cazonă. Bine că pot, frumos că sunt, din raţiuni memorii, cu timpul crud şi trupul copt, cu inima din cioburi. Dar un întreg aproape drept şi sclipitor pe-alocuri.

Sărbători cu bine

Aproape alb. A nins o vreme, până de curând. Cineva observa, cu o voce egală, că ninge cu soare. Acum câteva zile aşa era. Nu-mi pare rău că a venit şi iarna. Dar parcă anul ăsta nu apucasem să mi se facă dor. Sunt bine acum şi vreau să fim bine fiecare!

Reţeta pentru fericire, realitatea intermediară.Un pas virtual către eminenţă.Traseul mut din pura întâmplare a "minunii că sunt".

Cred că încă lipseşte din mine stereotipul plăcerii. Motiv pentru care mimez, totuşi destul de prost, un sentiment confuz al împlinirii. Ca tehnică, limbajul prea mult talonat de canoane, mai mult sau mai puţin la modă la un momentdat, suprimă crud graţia, reverenţa stângace a unui destin norocos.

M-am hrănit auster din inima caldă şi proaspătă a celuilalt, vechi anotimp.

SERVANTUL BUNULUI SIMŢ

Să fi fost de vârsta băiatului meu, aş fi înţeles mai uşor. Am înţeles şi la vârsta mea, dar îmi vine foarte greu să accept. A deranjat, adică cel puţin pe mine m-a oripilat pur şi simplu, nu efectul gestului ci motivaţia curajului de a-l face. Doamnă AB, abc-eul bunului simţ v-ar fi scos până astăzi din sistem, dar vă lipseşte cu desăvârşire. Şi-apoi e tare înţeleaptă vorba aceea veche, munte cu munte se mai întâlnesc, pasămite om cu (ne)om dintr-un cerc atât de restrâns, din ce în ce mai restrâns. Doar nu cred că există vreo speranţă să vă crească ce-ul lângă nume ca să puteţi aplica la caracter. Şi ca să nu pară aici doar o răfuială personală, vreau să fac aici apologia întâmplării.

Eram oarecum fericit pentru că fusesem eu ales. Mi se spusese chiar că s-a făcut această propunere fiindcă merit. Dar stresat. A fost până la urmă prima ieşire de o atare anvergură. M-a ajutat ideea de neutralitate, puţin. Am plecat azi, am revenit mâine. Nici un comentariu, nici o hârtie de semnat. Totul numai la discreţia celor 25 de ani împliniţi într-o zodie pe care o ştiam, dar nu am intuit-o nici de data aceasta, decât un pic prea târziu. Mai mult decât atât, a fost să fie şi lună şi zi cum ştiu de peste 10 ani că este, şi 8 din ei chiar de foarte aproape(doar ca distanţă metrică, deşi eu am trăit cu altă impresie). Un singur aspect ar mai fi, că oricum am exagerat cu atenţia acordată mojiciei, îmi va plăti fiindu-mi recunoscătoare că m-a cunoscut.

Nimic spectaculos în rest. Poate doar prima experienţă. Dar mă pot distra la fel de bine şi pe meleaguri natale, cu mult mai puţini bani decât acolo. Civilizaţia nu constă în libertinaj iar valorile sunt pentru fiecare şi niciodată mentalitatea nu există fără personalităţi individuale.