Viaţa aşa cum e ea

Dincolo de tot dorul şi of-ul iluziei dorului tern, departe oarecum şi veşnic aparent de nevoia de multă răbdare, vârsta timpului sau timpurile vârstei acesteia. Ca o consolare riguros superficializată prin stringenta nevoie de adaptare. Acum prin vise şi cine ştie cât de curând, prin amintiri sau amintirea lor, trec zilele verii, trece ispita prezentului pentru ca locul să îi fie luat de cea viitoare.

Un an. La mulţi ani!

Îmi vin tot felul de isprăvi în cap. Că nu am scris de bine, poate niciodată. Că sunt sărac şi nu îmi pasă, cât asta încă nu se vede sau poate nu contează. Că am iubit cam tot ce am făcut, făcând cam tot ce mi-a plăcut vreodată. Sunt supărat sau trist că ea e mai departe azi ca ieri. Chiar dacă sper că mâine nu va fi la fel. Sunt fericit că iar cresc animale. Că am lângă sufletul meu consolare. Şi am ţigări, sunt motivat să dorm dar nu mai e pornirea. Şi puţin pe gânduri pentru că eu trebuie măcar să formulez o perspectivă, de data asta uşor altfel faţă de ieri. Dar pe ansamblu, un an bun, mai ales prin aceea că a fost plin!