În zori se rătăcise parcă nişte soare, pe urmele de lapte ale ceţii. Acum e viu, strălucitor şi dulce dar încă n-am suficient curaj ca să mă bucur. Ştiu bine, mai e doar puţin şi calendarul schimbă anotimpul. Nu îmi mai e la fel de dor de soare cum îmi era în toamnă poate, sau luna trecută. Aceasta şi pentru că ştiu că şi mai puţin îmi va fi dor, săptămâna viitoare. Un fel alambicat de-a spune că ziua e din ce în ce mai mare!
vineri, 27 februarie 2015
marți, 24 februarie 2015
Data matinală
De oriunde se întrevede o picătură de timp, mă aduce aici. Este ca o pornire a trăsăturii de caracter prin care reuşesc fantastic de bine să nu mă mint pe mine. Sau, pur şi, de această unică dată, perfect de simplu, eliberare. Sentimentul vinovat prin care pot face ca lucrurile să stea aşa cum îmi convine mie dar, mai ales, fără a deranja pe cineva prin asta. Pentru că iubesc şi scriu, trăiesc şi strig, vreau şi ating, visez ca un nebun şi efectiv mă bucur ca un copil. De fapt, vârsta mea este aceea a scrisului meu.
luni, 23 februarie 2015
Seară din piatră
Şi se topesc pe umerii de nisip ai amurgului dulce, cioburile pătate de păcate ale amintirilor pe care nu mi le-am dorit niciodată!
duminică, 15 februarie 2015
Inimă, trăire, baroc
Al timpului templu de iubire, alunecă dens către tine. Şi te voi învăţa să păşeşti în vârfuri, doar pe covoarele vechi, curate şi groase. Pentru că vei fi prima femeie din templul acesta. Deşi nu îţi pot eu promite că vei rămâne singura, în viaţa mea tu vei fi. Ca un îndemn, ca un destin, ca o vibraţie unică, în mijlocul pasiunii dulci. Mâine voi încerca, în măsura demnă a dependenţei la mine, să îţi promit altceva!
luni, 9 februarie 2015
PRISOSINŢA DIN DEBUT
Sunt inima nopţii spre ziua de luni. Începe semestrul la şcoala de pici. Eu am o Prinţesă în clasa a treia. Chiar dacă spune că nu mai vrea să ştie de mine şi nici eu să mai ştiu despre ea, e totuşi acolo şi sper că e bine şi sper să ajungă până la ea, dorinţa mea de a fi puternică, spre a trece cu succes prin etape care o vor aduce la nivelul de a pricepe şi cum şi de ce am eu acum dreptate!
sâmbătă, 7 februarie 2015
FĂGAŞUL PASIUNII
Se caţără, pribeagul din mine, pe marginea de răsărit a lunii. O noapte frumoasă, moale şi albă, de iarnă boemă. Ascult folk şi, omul cu chitara tânguie parcă, tocmai melodia sufletului meu. Te întreabă pe tine, iubito, cum e fără dorul de mine. Voi face atât cât pot, să fiu mereu aproape, fiindcă, tu ştii, pe mine tare m-a durut în viaţă dorul, dorinţa, aşteptarea de sub ploaia de-a dreptul nebună, când nu te cunoşteam. Te iubesc!
luni, 2 februarie 2015
Deschiderea inimii
Eşti tu, doar cere-mi tu, Sunt în plină ispită a dăruirii de tine Şi gândul tău senin de albastru Se contopeşte în fine Ascendenţei în forţă, Ca un simbol, ca o sintagmă, ca o torţă Pentru desfrâul teribil de gustos Al tot ce mi se întâmplă în viaţă delicios şi frumos!
duminică, 1 februarie 2015
ANIVERSARE
Se macină timpul prin degete ude, Din creştet spre tâmple Se caţără zvonul Că vreau să îţi mângâi Cu inima sânii Şi perna se vrea aruncată în spate Când timpul îmi vaită clipele sparte De tine mai mult de-o secundă, departe.
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)
