Revolta din vis

Sunt deja la mulți kilometri distanță de mine. Prin tot acest tumult de introspecţii, mi-am regăsit o oră matinală să îmi doresc să fiu în scrierile mele. Şi din cuvântul beteag al dimineții clandestine te corup clipă de fericire! Cu somnul meu de fiecare noapte mă mai apropii şleampăt de visare. Probabil de aceea nu reușesc să dorm puțin mai mult. Subconștientul veghează la siguranța ruptă în bucăți a tot ce înseamnă beție inutilă de gânduri și clemență.

Semnificaţia durerii

Prin tot chipul dat să văd, la marginea supremă a ființei umane, cuvântul se agață lipsit parcă de umbră, în plin deziderat mut. Şi ascult această linişte superbă ca dintr-un adânc fără tine, iluzie a simţirii. Adorm cu obrazul strivit de umărul cald al iubitei. Iar dacă noaptea încă nu s-a oprit să plângă e numai pentru că lacrimile îi sunt înghețate în cer, iarna aceasta.

Inimă de vulcan

Sunetul cald din aripa prea grea parcă de vânt, stârnește în cel care sunt, trăirea de moment a fiecărui anotimp şi credința că tonul acestei iluzii, va fi o încântare. Nu mi-a fost suficient de mare dorul când am ales, cu bună ştiinţă, se pare, să fac totul spre a ignora semnificaţia nudă a talismanului din privirea aceea. Şi sper că nu a fost doar vanitate. Nu am fost orbit de iubire, parcă. Totuși este vina aceasta, o desăvârșită instanță în relieful pitoresc al ființei.