Ca un vârtej de vreme bună, în sudul aşteptării prin speranţă, lumina dimineţii poartă tot suflul meu de gând răzleţ şi patimă trufaşă. M-am dedicat, de când eram copil, iubirii de iubire şi tot copil, mai mare, sunt şi mă dedic aceloraşi principii. Iar dacă sufletul meu cere, îi dau şi, Doamne fereşte pe cel ce îi ia fiindcă ţin minte.
sâmbătă, 24 septembrie 2011
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu