Picură lumină rece. Aproape de suflet. Totuși, semantica verbului. Ca o îmbătare rebelă și grea. Fără tine. Strunele viorii sunt doar îmbrățișarea. Pentru că te gândești și tu că îmi lipsești. Dor de a nu mai împărți. Nici spațiul și nici, cu durere, tot timpul dintre noi. Zburate sunt uitările promise. Suflet cu răni sângerânde, prin mintea copleșită. Apar, dispar, sunt numărate, nenumărate cuvinte între noi. Deziderat permanent. Și pot să îți arăt cum nu ai căutat chiar peste tot. Legea firii în vina nimănui. Iubire!
sâmbătă, 26 ianuarie 2019
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu