Diamante

Bau! Tu dormi ca un copil cuminte. Eu te visez râzând cu toată gura. Din metal, din lemn și din piatră, tot păcatul meu se îmbată și cade frânt în iertare. Mă rog sau mă amăgesc pe mine însumi, că nu ne mai doare, pe nici unul din noi. Dar nu din greșeală, atât timp cât am vrut ceea ce am. Iar dacă tot e dat să fie mai mult, probabil pentru că merităm atât. Și TE IUBESC enorm, studenție!