Suprim noduri în gât pentru cât de mult mi-am dorit. Dar plâng în hohote și cu sughițuri, la gândul ce aveam, că n-o să fie. Vinovat! În primul rând pentru îndoială. Apoi pentru...sminteală. Dar astfel mi se pare că pot, îndreptățit, a face diferența. Între lucruri în viață care contează și restul! Și dacă veți fi considerat un moment, greșit ceva, să mă iertați!
Aprind, teoretic pe foaie, aici, discursul polemic. A nu se fi citit "poietic"! Marcat, sintetic, arid și anost, ar fi fost antiteza, negativul, reversul a ceea ce eu îmi asum prin a spune POVESTEA CONTINUĂ!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu