Basmul vieţii

Nici ideea de tine, nici de ea, doar o fugă risipitoare. Vârsta incandescenţei în mirificul anotimp al iubirii. Ca o consolare pentru absenteism. Prin porii mei ies ace şi  ele sunt prin mine. Din gând se mai desprinde o amintire vagă despre sărutul firii în mlaştina fiinţei. Sunt separat de astre şi mă dezic de carne. Aleg să port în braţe doar visul, nu că este, nu c-ar putea să fie ci pur şi simplu poate a fi purtat de mine. Se-amestecă în pripă minciuna cu otravă şi vreau să ştiu că trece şi chiar de nu se-nfruptă din mine cu voinţă, da, mi-ar plăcea să fie acel ceva din cosmos care mă face astăzi mai puternic, mai viu decât ieri, astăzi mai puţin decât mâine. Dar simt că nu se termină atât de uşor şi poate nici chiar atât de bine! Trăiască şi fie să fie iubire!