Fericirea ca sens

Aprind un vaiet pe un rug de ceară. Şi cred frumos că am găsit un mit. Apoi iubesc la fel ca prima oară. Dar n-am să vreau să uit ce a fost dat. S-a întâmplat şi iert de pe o scară a unui biet sistem greu de valori de lut. E lemnul ud şi patima uşoară. Totuşi mi-e dragă ea şi o iubesc, nebun de-aş fi considerat, o seară ca în seara asta să mai trăiesc şi-atât!