Locaţia chinului

Poate e puţin cam prea mult spus astfel. Dar nu m-am priceput mai bine să definesc. Nu e chiar o durere. Nici disconfort nu aş numi asta. O incongruenţă atipică mie, între ceea ce simt şi ceea ce cred sau mai exact, ceea ce gândesc eu că ar considera majoritatea că trebuie. Nu îmi e nici teamă, încă. Ştiu, pur şi simplu, că timpul poate rezolva şi de această dată lucrurile. Poate chiar peste noapte sau, poate va veni rezolvarea în orice clipă. E bine, sper, că de această rezolvare nu sunt legat cu viaţa. Sunt relaxat să constat că nu îmi dă nimic ghes să mă grăbesc. De parcă vremea ar ţine cu mine. Am plâns mult în ultimul timp. Ultima dată până mai acum o oră. Dar pare în regulă. Sufletul meu se eliberează prin construcţie. Clădesc din nou viitorul, cu alte date, aparent, aceleaşi personaje.