Timp expirat

Din toată dragostea a mai rămas suspin. E timpul vătuit de perspectivă. Mi-e inima în candelă topită şi dracul gol stă pavăză, în limbă, aşteptând să-i curgă, să-i picure măcar, ca un delir, obscenul. Tu n-ai venit fiindcă nu poţi veni la mine, ea s-a ascuns în propria mea spaimă, iar el aşteaptă, cred, momentul ca să muşte. Sau poate mă aşteaptă să muşc mai întâi eu momeala, ca să poată lovi mai cu sete. Nemernic!