Plug de plâng de of

Aho, aho, a fost o dată,                                                                                   

Când credeam că am o fată, 
Fata tatii, mama ei
În cap doar cu zurgălăi!
mânaţi măi! hăi, hăi!
C-aş mai fi şi acum tată
Însă măsa-i prea înceată
Şi cu mintea şi cu trupul 
De-am ajuns să-mi vărs năduful
Într-un vers de plug uşor
Într-al fetii mele dor.
mânaţi măi! hăi, hăi!
Când era băiatul viu
Mama lui lua sicriu
Parc-au vrut să-l ducă-n groapă
Şi de-acolo să se-ntoarcă
Una fostă, alta soacră,
'Tu-i ghirjania în neam
Că n-am zis mai cu alean
De pe-atunci, mai pân-acum
C-ar fi stat cu mâna-n drum,
Drumul fie-le de oase
Pentru cât au stricat case,
Până hoaşca-n cap de pod
S-a proptit, s-a făcut zob
Gonită de nume jder
Dintr-un an cu bun reper.
Şi-a murit c-a vrut să moară
Dar sămânţa rea nu piere
Şi-n minciună, şintr-o doară
Şi-a umplut fiica de fiere!
mânaţi măi! hăi, hăi!

                 Las că vine timpu-n an

Să  înghit-un bolovan

Ca să îi atârne-n gât

Şi-am să-i scriu eu pe mormânt

Şi-am să-i joc pe loc de veci

Dar îi duc pământ de flori,

Omule, când ai să treci

Să te minunezi câţi viermi 

Pot să iasă din pământ

C-am fost ţinut de cuvânt.

Însă asta nu se vede

Că-i mereu tulpina verde

Rodia când hrean se crede

Şi bobocii când îi face

De par cactuşi plini cu ace.

mânaţi măi, hăi, hăi!

Fie vreasc, fie tulpină,

A văzut cândva lumină

Şi-a fost în a mea grădină

Chiar sămânţă de venin

De-a cules de la vecin!

N-a văzut înc-a lor trunchi

Tată, frate, văr sau unchi

Cum se caţără un jder

Minte brici, gheare de fier

Dinţi în jugulara lor de javre

Cât să simtă că-s pe moarte!

Mânaţi măi! Hăi, hăi!