Pastel de capricii de primăvară

Ascult, cu obrazul plecat pe umărul tău, amorul dezordonat al timpului de-afară. Dintre degetele mâinii drepte, firele ude de ploaia prea rece, se vor alintate. Puiul meu drag! Anotimpul mă ceartă numai pe mine. Dacă se tânguie sufletul, e al unei femei, dacă el sângerează, e al căprioarei, dar sufletul care moare e al unui bărbat. Iar dacă el rămâne în picioare, e pasăre phoenix sau Isus. Şi dacă nu se-ntrunesc toate aceste condiţii atunci bărbatul acela este îndrăgostit de tine şi tu eşti viaţa care îl susţine.