Am vrut să-ţi scriu ce ştii deja. Doar să rămână scris. Poate îmi voi face timp şi voi salva aici şi rânduri dintre câte ai primit, iubire. Dar acum, ca un copil, mă bucur să îţi aştern gânduri ale momentului actual. Mă trec ape şi tremur aproape, în clipa regăsirii acestui mod de-a fi. Aşa cum n-am mai fost până la tine. Dar fericit şi plin de speranţă. Îmi simt degetele pline de ace, mă furnică pe şira spinării şi, vreau cu tot dinadinsul să rămână aşa. Pentru că eşti înţeleaptă? Bună din cale afară. Înţelegătoare şi puternică! Frumoasă foc prinn tot ceea ce se vede cu ochiul dar mai ales cu sufletul. Pentru toate acestea, în parte şi, pentru ceva mult mai mult decât atât. Ţie chiar îţi pasă, în general dar şi ca structură. Eşti implicată, prin tipul excelent al personalităţii tale, în tot ce se întâmplă în jur. Privirea ta trădează argumentul statornic, infailibil, al axiomei că nimic nu e întâmplător. Iar mie îmi este parcă hărăzit norocul de a te şti acum, după ce am început a fi în stare, zic eu, să pot aprecia lucid, să pot accede la acest înalt sistem de valori. Te iubesc!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu