Romantic urban

Lumina grea, neverosimil de apăsătoare. Încă dimineaţă. Şi iarna îşi refuză încărcarea propriului sine. Un moft ancestral al fiecărui moment bicisnic fără tine. Mintea parcă se pregăteşte de o corvoadă casnică. Îşi suflecă aproape tacticos, mânecile largi, mirosind a fum şi portocală. Înhaţă un burete nou, de anul acesta, îl udă bine în starea de împlinire şi se apucă de frecat gânduri. Le curăţă până la miez. Cu grija permanentă de a nu le zgâria din greşeală. Apoi le clăteşte şi parcă le glazurează prin fiorii inimii. Iar când, în cele din urmă sunt curate şi suficient de strălucitoare, le risipeşte în acest spaţiu virtual, fără amintiri, fără promisiuni, doar percepţii ale dorinţelor, edificii ale firii. Sentimentul de bine!