Sâmbăta pomenirii. Amintire cu lacrimi, iarnă cu sânge, an pentru suflet.
Doamne, mă iartă
şi pentru păcatul
despre care ştiu că îl voi face.
Dar cu gândul şi cu inima toată
îmi doresc
să se odihnească în pace!
Blestem pentru drumul pe care-ai luat
cu tine, din părintele care sunt,
Parte grea şi zile pe pământ,
Puiule de om, acum probabil, înger sfânt.
Şi n-am să pot, nici dacă vreau, să uit
Cu câtă ură mi te-au rupt
Din braţe-a doua oară.
Pentru că erai visul superb
al destinului întreg.
Acum din mine strâng
fărâme
Să pot să merg
mai departe
Să nu mă dărâme
ura şi, vina de-a nu fi gândit
cum poate o mamă
să ucidă un prunc
pe care cândva l-a dorit!
Ţărână facă-mi-se gura
dacă mint!
Dar facă-i-se ochii lepră
dac-a ştiut şi-a urmărit
ce face!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu