Florile în ploaie

Şi paşii noştri ţin un ritm de împlinire. Se caţără încet dar parcă sigur, astăzi, dintr-un pământ mai reavăn decât în alte zile, o linişte  bogată în tot atâtea vise cât s-au lăsat în groapă mulţime de suspine, trădări şi amintire. Se aud peste toate, picături repetate ca un şir integral despre clipe tânguite departe de tine. Privesc la ramuri, înfrunzite încă  doar puţin mai mult decât o părere şi, le admir îmbrăţişările deschise, nu doar către lumină dar şi către înalt. Şi te iubesc pe tine, petală amăgită de-o viaţă parcă tristă, tu zâmbet de lumină şi lacrimă de suflet, tu pacea întrupată a rătăcirii mele!