Sunetul cald din aripa prea grea parcă de vânt, stârnește în cel care sunt, trăirea de moment a fiecărui anotimp şi credința că tonul acestei iluzii, va fi o încântare. Nu mi-a fost suficient de mare dorul când am ales, cu bună ştiinţă, se pare, să fac totul spre a ignora semnificaţia nudă a talismanului din privirea aceea. Şi sper că nu a fost doar vanitate. Nu am fost orbit de iubire, parcă. Totuși este vina aceasta, o desăvârșită instanță în relieful pitoresc al ființei.
duminică, 3 ianuarie 2016
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu