Semnătura acestui regret m-a purtat aici. Ca o definiţie consonantă a iluziei că vreau. Dintr-un eveniment de clasă, cramponarea mea a făcut un antimotiv al trândăviei. Încă puţin şi reuşeam să împlinesc un an de absenteism. Nu mă simt vinovat, dar parcă mi-e ruşine. Nu mă voi spovedi astăzi, iar pe viitor, sper că nu mă voi abandona unui stil prea explicit. Doar simt că binele de-acum e un puiandru, un exemplar în creştere, al speciei sau, al zodiei sale.
luni, 20 martie 2017
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu