AUTENTICA IUBIRE

Există, evident, şi viaţă... după orice sentiment. De multe ori trăim prin cel de lângă noi, uneori ca o susţinere, dar mai ales cu dăruire. Dragostea fără viaţă, nu cred să aibă, încă, definiţie. Şi mă sparg în clipe de risipitoare aşteptare ternă, ca un monolit. Dacă pleci din gândul fără de ispită, să-ţi aduci aminte despre ce-am vorbit. E o rugăminte. Sau un sfat cu toate câte le-am ştiut. Pentru mine toamna asta parcă, vine să coboare timpul- şi aşa prea scurt, spre-a-mi aduce-aminte despre fiecare moleculă stoarsă în acel minut. O chimie albă sub un cer albastru. Restul se va scrie poate pe vreun zid. Am golit cerneala gri, din călimară şi,-acum scriu din ochii câtorva copii ce-au crescut în mine ca un infinit.  Mă prosteşte ploaia, că voi fi avut, câte strâng în palmă, picături de lut, peste tot necazul care m-a durut. Eu, încep de astăzi, sau am început, nu să plâng pe umăr de făptură bună, cum aş fi crezut, doar să văd în tine tot ce n-am văzut! Şi, te rog, rezolvă, într-o săptămână, din citate versuri sau din alt zenit, toate câte astăzi poate prea grăbit, le aştern în suflet şi ţi-l pun în palmă. Am toată-ncrederea că vrei să fie cum ne-am fi dorit. Eşti prea frumoasă, spre a te pierde, doamnă!