("Nu căuta răspunsuri imposibile! Mai bine schimbă-ţi întrebările.")
Sărutmâna cu drag! Seară minunată
Pupici! Cu tine, nu vreau și, dacă aș vrea, nu aș putea fi altfel.
Bună seara, doamnă!
Îți doresc din plenitudinea sufletului, noapte minunată.
Sper că la voi, acolo unde ești, toate sunt bune.
Ar fi trebuit să te întreb asta în mod direct
Totuși nu am suficient curaj să consider că merit să știu...
Și absolut discret, doar ca o șoaptă sau ca o visare, se vrea aici sfârșitul zilei acesteia; e miezul nopții.
Îndreptățit, ca verb sau ca un fel de răspuns, probabil citind, la ziuă, tu, acestea, vei fi considerat că " și ce dacă, la fel ca sute-mii, a mai trecut încă un miez de noapte "
Dar, sincer, eu mă bucur -și chiar este prea puțin spus- în sinea mea sau rațiunea, dacă îmi este permis a pretinde că știu că, măcar de această dată, în mod sigur, nu îmi joacă feste
Rațiunea, spuneam, jubilează la sensul de echilibru al realității prin care, totuși mă lași să văd că primești mesajele de la mine
Dar mai ales, forța voinței prin care alegi să nu răspunzi, decât să mă cerți, așa cum, până și eu gândesc sau, mai exact, așa cum eu m-am obișnuit să te aud că... mi-o merit...
Noapte bună!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu