Iar, fără măcar să știu, tu

Te caut, să pierd din vedere un timp, doar pentru că am vrut să te fumez adânc, cu fiecare fereastră deschisă din toate dormitoarele în urma noastră. Și te-am lăsat să pleci, fără numele meu, în speranța că poate cândva ți-l vei fi dorit, voi fi aflat, se va fi împlinit acest vis. Dar simt că poți fi rea printr-o singură, retorică-ntrebare: a câta oară? N-am voie să cred că mi-e dor. Știu, totuși, că doare cumplit. Acest preț pentru același sfânt. Și nu e cuvânt, nu e gest, nu e greșit. Cumva, același botez. Te stimez noțiune în gând, tensiune în suflet, sentiment în inimă, sau invers...