Replică

 Te voi iubi mereu. Cu toată liniștea pe care îți place să te prefaci că nu o înțelegi. Și, trebuie să știi, eu nu uit. Preoții ar spune că asta nu mai poate fi iertare. Poate, uneori măcar, chiar doare. E mult și, la început, a fost mult mai greu. Nici un Bacovia nu apasă atât. Mă bucur totuși că amintirile tale nu te mint. Ești zâna lui tati’ prin esența ploii sau a verii sau … Nu îmi e gândul păgân la răzbunare. Doar știu că NIMENI nu va putea plăti îndeajuns pentru ceea ce simt. Iar ca o împăcare, hai să învățăm împreună că a fi previzibil este oarecum o vulnerabilitate. Pentru că, de mai bine de un sfert de veac mă preocupă ființa, cu inimă și suflet, cu trup și spirit, în principiu din perspectivă profesională, vreau să te gândești că ceea ce sunt, acum mai abitir decât în anii din urmă, am ales eu să fiu și tot astfel va rămâne… cât îmi va fi îndurat.