DORINȚA

Când mă gândesc, din când în când, sau obstinent, la tine, e fiindcă mi se face dor... cotropitor în mine! Un număr vechi de telefon mai sună la alarmă, de parcă nu mai are ton. Dar nu e nici o grabă. Vreau doar să știi că nu sunt rău sau eu să știu că tu ești bine! Și totuși încă este greu, când mia de cuvinte atârnă mistic peste eu, dar mistic și cuminte. Aud, din anii tăi cum curg, pe pleoape, printre gene, ca stropii mari de vulg în pârg, istorii fără căpătâi sau educații rele. Îmi pare rău și plâng acum dar asta o să-mi treacă însă destinul bate-un cui pe drum, să-l ia în talpă fix cel sau cea din vina cui tu ești departe și fratele ți-e-n groapă!