VÂRSTA NU CONTEAZĂ, VEACUL NU ARE DOAR DOUĂ JUMĂTĂȚI

Timpul,  ca o licărire vie! Din fiecare anotimp, o iubire, un oftat, o amintire! La tine cu bucurie, mă poartă gândul acela, care doar el singur se crede vinovat. Dar, crede-mă, te rog, crede-mă tu și toți cei care îți pot fi aproape, nici măcar în minte n-aș avea curaj să-ți greșesc, doamnă! Mă iartă, din nou rogu-te frumos, dacă o singură clipă, sau ani la rândul, am putut lăsa greșită impresia că aș fi putut să te uit! Sunt destul de bătrân că să nu îmi mai pun problema și dacă mi-aș fi dorit. Dar suficient de tânăr cât să-mi mai aduc aminte! Mai știi, prietenia ca o corabie, sau chiar ca o barcă mai mică, pe melodia preluată de la grei, cu titlu de ...doi lei!? Singurele mele versuri în limba engleză, un cover de ...doi bani. How many years, /do you thing can exist/ just a friendship?/ Go, let's talk!/ Maybe how swims the life's beauty ship/ Or maybe how long God insist! I like so much to fly, with you, my mind! Și dacă vreau un singur înțeles la toate acestea, știu și acum cât de mult mă pot baza pe tine, că îl vei desprinde într-un stil unic și corect! O sărbătoare pentru fiecare rază de soare, licărit de stele, petală roz de trandafir în floare, să te poată aniversa astăzi! Iar pentru mine, dorința modestă de a mi se îngădui prilejul să îți transmit din miezul sufletului meu de vioară, o șoaptă tânguită, pe un ton imperceptibil urechii, cu toată recunoștința pentru momentul de-a te fi știut!