POEM MUZICII

Fără sunetul violin, versul nu se tânguie. Îmi este milă de cei care nu pot iubi concertele instrumentale. Nu poți, mai bine, asculta ființa, natura, eul interior. Simt un imbold către retrogradarea de sine, doar fiindcă nu am continuat să cânt la vioară. Sufletul meu, oarecum vinovat, îmi risipește astăzi prin minte, motive pentru care am renunțat. Dar inima mi-a dictat recent, la peste jumătate de veac, concis oarecum, că mi-a fost, poate, mai comod să scriu. Și totuși, copilăria, în naivitatea ei, s-a mărginit incriminând voce, ureche, dar mai ales îndemânare. Și nu îmi mai rămâne decât să urmăresc, să mă regăsesc ascultând și, nu chiar destul de mult pe cât simt, să îmi așez notele muzicale chiar ale destinului, pe partiturile de cuvinte, aici și prea puțin în altă parte!