ZILE POSTUME

ăAdevărul capătă prenume obscen. Doar vina asumată, practic înseamnă prea puțin. Iar gustul nu mai poate, pur și simplu să determine motivarea. Alerg în două cercuri concentrice, aproape spirală, dar mult peste definiție. Mai repede un fel de rotire în jurul cozii. O vinovăție sau reproș, un gest reprobabil sau chiar o leziune veche, sechelară, la nivel cerebral. Și contopesc isteria mișcării cu naivitatea ingenuă, cu lipsa de cuvinte, dar mai ales cu aspectul pufos!💭 Și vreau să dorm. Dumnezeu să îi ierte și să le odihnească în pace și lumină pură, sufletele plecate de pe pământ, celor duși de la noi!