Când seara...

Când, seara, copacii se plâng de liniştea veştii că doare... Mă tem că te pierd. Te întoarce la mine aşa cum ai fost, probabil, nicodată. Cred că tu nu ai existat, oricât de mult am vrut să sper că nu-i adevărat. Năluca! Simt că dispare în mine, ceva ce aveam de la tine, cu atât mai mult cu cât mă-ndrăgostesc mai des. Acesta e sensul.