STARE DE FAPT

Sunt la stadiul de algă. Deşi fac uneori bine, singura formă perceptibilă de manifestare este fotosinteza. Şi nu mă pot rupe de soare, cu toată apa din întreg universul meu. Am ajuns într-un punct al plăcerii, oarecum critic. Mă doare şi ador asta. Pentru că această percepţie, violentă desigur, dincolo de a mă defini în mod cu totul eronat drept masochist, este ceva-ul care are legătură cu noi. Eu am iubit şi încă ştiu că aş face la fel, de fiecare dată. E o greşeală perfect asumată. Singura condiţie necesară şi suficientă de acum este să fie mereu tot ea. Aceasta nu e resemnare fiindcă îmi doresc să se întâmple ceva, promit în sensul împlinirii, iar dacă ar fi o afacere pecuniară, aceasta ar fi o investiţie. Iubesc iubirea de ea. Este cea mai deşteaptă alegere...