Crăciun fericit!

Şi miezul nopţii gol acoperă tăcerea, el însuşi niciodată prea sărat pentru gustul meu îndrăgostit de plajă şi de mare. Miroase a iarnă. Fă DOAMNE să treacă în fugă această risipă! Frivolă nălucă a beţiei din mine. Căci nu voi înţelege, probabil niciodată, de ce e dat, de ce-a fost dat să placă, să fugă, sau nici măcar să nu răspundă.