Paratrăsnetul evoluţiei

M-am oprit peste timp o singură vagă secundă. Dar s-a supărat. Peste tine, peste cuvântul tău dacă aş vrea vreodată să trec, să nu mă opresc, doar o dată, deloc, te-ai supăra? Probabil că da! Dar sunt, iată-le, încă, sărbătorile. Miroase a iarnă, nu doar pentru că sunt eu la munte, sau pentru că e frig, ci pentru că e încă vie amintirea serbărilor care au fost sau care mai sunt încă. Sărutul dezmăţat al iernii atinge încă pentru câteva ore cel puţin, priveliştea libertină a vacanţelor noastre.