Semnul fără cuvinte

Da, iubito, dacă nu se vede, se simte. Nu se aude dar doare. Un timp, o risipă. Nimic de neconceput şi totuşi destul de greu de îndurat. Şi încă nu mă plâng. Ar putea fi considerată răbdare. Nu e asta, nici perseverenţă nu mai e. Sunt smerit şi sunt cu ochii închişi. Ca şi când, sau ca şi cum m-aş putea aştepta la o surpriză. Eu însă ştiu că nimic de genul acesta nu va mai fi. Nu este neapărat cel mai rău aşa. Probabil când va fi, voi afla pur şi simplu că a fost sau ... nu voi mai afla nimic altceva. Te iubesc!