Ultima scrisoare, continuare

Iată-mă cu linguriţa în cana agitată. Ca tine procedez şi când scot cartofii din tigaie. Aceeaşi reţetă de nes, dimineaţa. Iar înainte să intru la somn, mă alint cu ceea ce numeai doar tu, lumină mai prietenoasă. Sună aproape obscen, dar te iubesc privind perdeaua de cadă aleasă de tine, sau recipientul pentru şampon, la duş.  Iar când ameninţă să-mi fie mai greu decât atât, am fişierul botezat după tine; cu o expunere diapozitive, efectiv îmi hrănesc spiritul, privindu-te de-a lungul celor câteva luni. Şi-ţi scriu liber acum pentru că sunt bine. Mi-e teamă că e doar o fază dar, sincer, îţi sunt recunoscător pentru stilul meu de viaţă, de la tine, despre noi  şi despre tot ce voi mai fi eu de acum înainte. Aproape gonesc minutele spre sfârşitul programului. Deşi timpul nu se mai măsoară, din păcate, până ne întâlnim. Dar voi ajunge acasă grăbit. Patty a fost singură. Şi parcă mă simte, cât îmi e de dor de tine. Iar eu mă uit în ochii ei şi prind o parte din expresia privirii tale. Mi-e ciudă când ascult Lara Fabian, Je t'aime, pentru că îmi aduc aminte că n-am reuşit niciodată să urmărim versurile împreună. Acum e târziu dar sufletul meu mai strigă cum cântecul, aşa te iubesc!