Amintirea vieţii din copilărie

Ard umbre. Vremea e de groază. Toamna pare un templu. Mă intrigă un status tranzitor. Şi mi-am propus, totuşi, să învăţ pederost cât mai multe dintre variantele posibile. Nu pare posibil, dar se întâmplă să cadă peste toate, răbdarea tipului care parcă nu aş mai fi eu, deşi mă reprezintă mai bine decât oricând, mai eficient decât niciodată. Sunt, eu însumi, cum îmi convine să fiu.