Neologisme barbare într-un context pueril. Insolvenţa picanteriilor meschine, despre un destin şifonat. Minciuna pe tronul obedienţei. Şi în acest amestec lasciv, îmi regăsesc structura de rezistenţă a edificiului de până mai ieri. Credeam, de fiecare dată, aproape, că nimic rău nu se va fi întâmplat dacă o iau de la capăt. Sau doar gustul amar. Îmi e de mine însumi cel mai teamă. Şi voi nega, apologia durerii, ca o manifestare constrânsă, menită criptic să repugne întregului ascensionism vulgar. Am divulgat pereţilor tot sensul iar pereţii aceia îmi rag acum cu obstinaţie în creier. Le voi plăti cumplit de nevralgic, amenzile anotimpurilor pierdute, parcă şi din vedere de ursitoare! Te iubesc, pe tine, fericirea de-a fi îndrăgostit!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu