Recipisa aceleaşi monede

Primesc dăunăzi un simbol al lipsei de comunicare. Dar singur se dădu de gol şi, irosit de pierderea prea mare a inocenţei vergine candidă, a-mbătrânit în sinea unei clipe cât altfel s-ar fi bucurat de viaţă încă vreo zece-cincisprezece ani de-aici înainte. Şi nici nu sunt mândru de mine, puţin. Mi-e inima cât un dovleac şi stă să epateze în cel mai năstruşnic joc al istoriei, reversul medaliei sau legea înţeleaptă a talionului. Deja iubesc această cutumă a fărădelegii morale, devenită absolut legitimă în sens invers, ca răzbunare. Pentru că viaţa nu poate fi doar după cum au alţii chef să fie şi există dreptate iar cine se încăpăţânează să mintă cu privire la asta, să plătească, să simtă, să se chinuie până moare! Ştiu sigur că mesajul corupt, de-a dreptul ingrat, la care răspunde încă, nevinovată biata copilă, nefiind de la mine dar vizîndu-mă fără dreptul la replică, într-un timp care se apropie cert - o să-i repugne într-o asemenea măsură încât îi va desfiinţa noţiunea de mamă din propriul sistem de valori. Eu voi fi tot aici, permanent de partea ei şi am o cantitate incomensurabilă de răbdare, nutrită în seva convingerii că funcţiile de cogniţie le-a moştenit de la mine! Să nu se amăgească cineva că mă consum, că ar fi acesta vreun stres sau şi mai patetic, jalnic de-a dreptul, că aş putea să vreau să renunţ! Iubesc iubirea, îmi place să scriu, vreau să dansez şi să cânt, dintr-o cauză foarte simplă: ştiu că aşa cum e dat să fie, va fi bine!