Orice poate fi, mai puțin ceea ce vreau

Povestea uitării. Un pas scurt și apăsat peste clipă. Sau silaba sugrumată a pleoapei care cade, fără durere. Nici somnul minții nu cuprinde în deplinătatea ei, vaga expresie. Nimic din punctul de vedere al sensului descifrat în van. Doar teorie coergitivă la adresa repetiției. Prezent infailibil, ca o mostră diurnă a excepției. Aici am ajuns pentru că am lăsat să se întâmple în mare totul, ca să se ajungă!