Sunt lângă mine pentru că eu am vrut să fie. Mi-era pur şi simplu dor să fie aşa. Am învăţat bine să ştiu ce vreau. Acum ştiu foarte sigur că, pentru a realiza ceva trebuie în primul rând să îţi doreşti. Restul e doar lupta vieţii. Nici basmele dar nici sintagma de fiecare zi a realităţii nu se pot compara cu acest gen de trăire: să am ce mi-am dorit, să fiu răsplătit pentru ce am făcut din visele mele, prin chiar ele însele. Dragostea e o pacoste dacă nu e împărtăşită iar până nu am aflat ce înseamnă asta, trăiam stingher şi chiar îmi aduc aminte că, deşi mereu îndrăgostit, nu reuşeam să ating nimic din ce doream. Mie însumi nu am avut puterea a-mi recunoaşte dar sunt consolat că oricum nu mi-ar fi fost de nici un folos. Sunt fericit!
