sâmbătă, 6 noiembrie 2010

Nicuşoara tatălui ei

Îmi e cumplit de dor de tine şi încă şi mai mult îmi pare rău că n-am ajuns, fetiţa tatii, astăzi. Sunt vinovat dacă nu sunt cu tine dar trebuie să ştii şi sper să înţelegi că nu înseamnă asta că te iubesc mai puţin. Să fii fericită, să fii sănătoasă şi chiar dacă încă nu pot să-ţi promit că nu se va mai întâmpla niciodată, iubeşte-mă fiică şi te voi iubi tată iar pentru mine tu eşti cea mai mare răsplată.
Uite, scrisul ca şi cum ar fi către tine, mă face să fiu mai liniştit şi mai liber. Sunt, gândurile pentru copila mea, un refugiu, o marcă a stării de bine pe care acum mi-o permit.
Iartă-mă!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Arhivă blog

Despre mine

Fotografia mea
adevăr, transparenţă, virtute